Simt ca ceva imi apasa pe suflet. Simt ca nu am un loc al
meu, ca nu am pe nimeni, ca-s singura pe pamant. Aparent am tot ce-mi doresc,
din punct de vedere material . Chiar si afectiv … dar nu acum. Nu acum cand am
nevoie. Cand in suflet parca-I toamna desi in calendar e vara. Afara ploua. El
nu e. Nu-mi gasesc locul, nu sunt eu, parca toti m-au parasit.Tot ce m-ar putea
ajuta pe moment este o cafea calda si o tigara. Pe bune !? Decat sa-mi vars
nervii intr-o amarata de tigara si sa am nevoie mereu de ea mai bine-mi consum
nervii pe lucruri ce-mi aduc mai tarziu satisfactie. Sau mai bine recunoaste,
iti place starea in care esti. Iti mangai singura ranile. Gasesti in tine un
aliat de nadejde si-ti place. Iese la iveala prietena din tine. In celelalte
zile cand tu si ea va razboiti dati vina una pe alta pentru greseli, dar acum
nu. Nu cautati vinovati. Sunteti amandoua pasnice. Formati un amestesc omogen,
si-ti place.
O fi si suferinta buna la ceva.