wound

Pare ca sunt bine, dar stii..nu sunt. Ma mint in fiecare zi si ma mint bine. In unele momente imi amintesc ce-mi lipseste..singura iubire adevarata din viata mea. Pana acum am tot zis ca nu, nu e el…dar el e

Inca il iubesc, inca multe parti din el sunt la mine si din mine la el. Cel mai mult ma doare ca nu ma mint doar pe mine.

Si stiu ca orice as face noi doi, destinele noastre nu se vor mai atinge. Dupa ce am sa te am nu am sa te mai vreau si iar am sa te alung..nu e corect, nu stiu ce vreau. Am doua dorinte arzatoare opuse. Asa ca am sa-mi inghit cuvintele..am sa-mi las iubirea sa se potoleasca. Nu am nevoie de tine, am nevoie sa stiu ca esti bine..si poate daca stau departe esti.

Labirint

Copilo, unde-ti sunt sentimentele? Unde iti e inima?

Raman nemiscata uitandu-ma la aburii din cana alba. Pana si ea emana caldura, numai eu sunt rece.

Te vreau mai mult cand sunt pe cale sa nu te mai am, te vreau cand te am .. dar cand nu esti nu te stiu.

Poate tocmai de aceea n-am sa-mi gasesc sentimentele din nou, pentru ca nu stiu sa le folosesc. De aceea le-am si pierdut, nu merit o inima atata timp cat bate haotic doar atunci cand nu trebuie.

Simt o urma din inima mea acolo, inca simt…dar nu cum ar trebui. Nu mai emana iubire, e rea, inchisa, rece . Acum plange doar cand isi da seama cat de ratacita e. Nu mai plange cu lacrimi doar tremura , tremura mult … si nu-si mai simte corpul.

 Inainte mi se parea o prostie “vreau sa te vad fericit, chiar daca nu langa mine”, acum inteleg perfect…. Inteleg iubirea, iubirea pe care o simte mama pentru mine, iubirea cu care-mi zice tata: “ai grija ce faci”. Inteleg ca iubirea exista chiar daca tu nu esti langa mine, ca strainul acela din viata mea nu ti-a luat locul. El e doar cel care-mi aduce aminte cat de frumaosa sunt si care incearca sa-mi suceasca mintile mintindu-ma frumos in timp ce eu scriu despre tine. Tocmai de asta ma temeam, sa te frugaresc ca mai tarziu sa-mi aduc aminte de tine cu lacrimi in ochi. Dar nu, mi-am promis ca nu ma voi intoarce. Ce-am simtit atunci voi simti iar si iar si iar … nu ma intorc de unde am fugit.

 As scrie o viata despre ce simt, as scrie un roman despre iubirea noastra monotona in care as descrie fiecare sentiment, fiecare soapta fiecare atingere, si apoi la sfarsit, as scrie cat de imbecila pot fi. Ca am lasat un suflet distus in urma mea…ca ti-am vazut lacrimile in ochi de atatea ori si totusi nu m-am intors.

revenge is shit,but i don't know.

Nimeni nu m-a invatat ca, daca un om iti face rau tu trebuie sa ii faci un bine,doar asa vei impusca doi iepuri odata.
Nimeni nu m-a invatat cum sa ii fac pe cei de jos sa se simta patetici.
Acum stiu dar nu simt,nu inteleg.
Simt doar setea de razbunare pentru tot ce vrea sa ma faca mica, prin metode stupide ..desigur.Iar eu prin aceleasi metode stupide le arat ca e asa.
Nici eu, dar nici ei nu putem sa aratam ca in spatele acestei sete de rezbunare sta exact opusul.
Iar o voce puternica din spatele meu imi spune : “ Nu, nu te razbuna. Lasa-i sa creada ca sunt mai puternici. Fa-le jocul, dar nu intra in el.”
Insa eu nu inteleg, cred ca abereaza.
Oare voi intelege vreodata aceste vorbe?

secrete.

Sunt lucruri in viata pe care le stii doar tu. Secretele mele, doar aici prind glas. Aici se transforma in povesti cu final fericit, cu final trist, in povesti mediocre sau .. atat. Pe-un timp eram mai deschisa cu oamenii,dar au avut ei grija sa ma inchida.

exces de iubire

Nu-mi fa asta ! Nu-mi da fericirea in doze atat de mari. Nu ma fa sa miros a tine, atat de tare. Stiu,stiu ... ma iubesti, te iubesc dar asta nu-i o scuza sa ma faci sa fiu a ta in intregime. Prea multe "ma faci" tu. Mi-ai dat o ciocolata calda si mi s-a facut rau de la ea,era prea dulce. Sper iubirea noastra sa nu fie asa ... prea dulce. Dar daca stau sa ma gandesc mai bine, iubirea noastra e ca o bautua exotica din care ai bea tot timpul  fara sa te gandesti ca odata si-odata tot o sa ti se faca rau sau pe scurt sa te gandesti ce va urma. Eu nu mai pot de mult sa ma gandesc ce va urma, parca e o poveste cu final fericit si eu stiu asta si tu stii asta si credem cu tarie fara sa avem vreo garantie. Si e ciudat cum o dau din proza-n poezie. Mai lasa-ma putin te rog, lasa-ma sa-mi fac jocul asa cum imi dicteaza inima, sa-mi scriu proza dictata de bataile inimii insa la cate pauze am facut trebuia sa fiu moarta. Nici nu stii unde ma indrept nici nu stii unde te indrepti, dar dragul meu chiar daca as putea sa mint ca eu stiu nu o voi face ...nu voi minti. Voi spune tot adevarul, pana la urma ... cine stie cine-s eu?
ps: m-ai facut sa-mi placa excesul asta !

Rain in my soul

Momentul acela de dupa o furtuna in care iti bandajezi singura ranile…moment in care nu te gandesti la rani ci doar la nuanta bandajului. Vreau un bandaj de culoarea apusului cu dungi albe,iar sub bandaj sa pun un medicament de culoarea pielii tale maslinii cu pete negre lafel ca si ochii tai. Sa-mi simt furia cum apune si steagul alb cum se lasa in adierea vantului si nu pentru ca e doar un steag ..si oamenii se lasa asa uneori. Dar apusul nu se vede in acel mod, chiar daca vantul  adie, cerul nu este senin..bandajul nu este complet. Imi vreau apusul ruginiu sa ma faca sa iubesc  viata iar vantul..vantul sa imi incurce parul apoi stelele si luna impreuna cu o ploaie marunta sa ma duca departe in cautarea unui adapost si sa te gasesc pe tine. Sa te gasesc pentru ca iar nu esti, nu este aici cand ploua, esti plecat . Apoi dupa ce te voi gasesi, vom numara stelele impreuna pana ce soarele rasare..atunci va fi lumina. Iti voi vedea chipul cum parca isi cere scuze cu fiecare gest, cu fiecare zambet . Iar eu cu fiecare sarut te voi ierta chiar daca acum nu inteleg de ce o voi face.Toata ziua sa fim noi iar seara sa fim doar o persoana ce se uita la un apus perfect cu fiecare nuanta si fiecare sarut.